Alina Cristiana Cîrjă,  Focus pe educație

Ce riști când îi asculți…

Dis-de-dimineață, joia trecută, am avut parte de un mic-dejun special. Invitații mei au fost Președintele și Vicepreședintele Elevilor: 12 ani și 13 ani, dar serioși peste măsură.

Au pornit emotivi, ajunseseră la școală pe la ora 6:50, de teamă să nu întârzie la întâlnire. Își aduseseră agendele, precum ne-am înțeles. Cel mai mult m-a impresionat faptul că au adus un pachețel prin care să contribuie la micul dejun. Mi-am dat seama, din nou, ce copii scumpi avem în școală!

După ce am savurat bunătățile de pe platou și am băut eu cafeaua cea de toate zilele, am trecut la treabă. Ei știau deja cam ce vor să discute: despre relațiile dintre ei. Despre unele cuvinte jignitoare pe care le aud, despre glume potrivite sau mai puțin potrivite, despre presiunea performanței, despre cum pot ei să creeze un mediu mai frumos pentru fiecare zi de școală.

Au făcut pe loc un plan de întrebări pentru colegii reprezentanți ai claselor celorlalte și m-au rugat să ne întâlnim săptămâna următoare și cu ei. Zis și făcut!

Astăzi ne-am văzut în biroul meu. M-au impresionat că mi-au cerut niște lucruri neașteptate. Aveam impresia că stau de vorba cu studenții din anul 3 de la facultate și nu cu elevii din clasele a VI-a și a VII-a. Vor reguli stricte și rutina respectării lor, chiar mai mult, doresc un seminar despre Cum arată un prieten adevărat?

Mă așteptam să vină cu o listă de cereri cu „fără teme” înscris în topul listei sau „cartofi prăjiți” după.

M-a cuprins un sentiment de liniște. Mă uitam în ochii lor și vedeam interes autentic pentru dezvoltare personală, pentru a răspunde prompt cerințelor celor din jurul lor, pentru a face lucruri notabile și a influența pozitiv comunitatea lor.

Nu pot să nu mă întreb, cum ar fi dacă aleșii țării noastre ar petrece timp la un mic dejun încercând să găsească soluții la probleme care nu presupun doar pântecul sau diminuarea eforturilor, ci maximizarea rezultatelor

Până la primirea răspunsului, mă voi întoarce liniștită la întâlnirile cu elevii la care aș risca oricând să pun la bătaie singurul lucru de care au nevoie: timp să îi asculți.

Leave a Reply

Your email address will not be published.