Diana Lulciuc,  SRF made

Conexiuni

Pasiunea mea pentru istorie a început în clasa a V-a. Diriginta mea, profesoară de istorie, era o femeie dură, rece, cunoscută ca fiind „cea mai rea profă din școală”. Însă când preda istorie totul se transforma…clasa dispărea și noi dispăream odată cu ea, fiind purtați pe tărâmurile pline de mister ale trecutului. Nu am preluat din duritatea dirigintei mele, dar am preluat din pasiunea ei.

Recent, o elevă mi-a spus: „Diana, știu de ce trebuie să învățăm istorie! Pentru a învăța din trecut și a nu mai face aceleași greșeli în viitor.”

Primul meu gând a fost să-i dau câteva exemple de oameni care au studiat istorie și totuși au luat decizii nu tocmai potrivite atunci când a fost cazul. Am tăcut. În schimb, am întrebat-o: Cum crezi că putem face asta? Întrebarea mea nu a rămas fără răspuns. Trebuie să vă mărturisesc că multe dintre ideile pe care le aplic la ore sunt preluate de la elevii mei. Au o creativitate extraordinară și cred cu sinceritate că opinia lor contează! Cum predăm istorie astăzi? Ne ajută doar memorarea unor evenimente, unor personalități? Cum facem conexiunea între trecut și prezent? Care este scopul cercetării istorice?

Pentru a răspunde parțial întrebărilor de mai sus, voi da câteva exemple din ceea ce aplic la ore: Creativitatea. Mulți cred că nu este loc de creativitate în istorie. Datele sunt date și faptele sunt fapte. Nu sunt de acord. La începutul acestui semestru, le-am prezentat elevilor epocile istorice prin povești. Fiecare poveste conținea informații specifice unei perioade istorice, iar elevii ghiceau epoca istorică. Am încheiat semestrul tot prin creativitate, însă de data aceasta elevii au fost povestitorii: au creat o poveste folosind informațiile pe care le-au învățat pănă în momentul de față. Comparațiile: între sistemul de vot din sec. XIX – sistemul actual de vot, drepturile omului în trecut – drepturile omului astăzi, separarea puterilor în stat etc. Cea mai remarcantă comparație din acest semestru a fost făcută de un elev, într-o zi când discutam despre democrația ateniană și oligarhia spartană: „Teoretic, în România astăzi este democrație, dar mie mi se pare că e de fapt oligarhie”

Dezbateri. Cea mai interesantă dezbatere a fost cea legată de separarea puterilor în stat. De ce? Pentru că acesta este un principiu al democrației. Ce se întâmplă dacă nu respectăm acest principiu? Elevii mei au ajuns la concluzii foarte interesante, povestind chiar despre protestele recente și modul în care privesc ei separarea puterilor în România. Proiecte interdisciplinare. Un principu al școlii noastre este interdisciplinaritatea. Folosind-o, îi putem învăța pe copii să privească imaginea de ansamblu a informațiilor pe care le asimilează. Anul acesta elevii crează un joc video pornind de la un eveniment/perioadă istoric/ă, folosind detalii specifice evenimentului ales (cercetare istorică), informații din mai multe domenii, apoi utilizând procedee IT și, bineînțeles – creativitatea! Ceea ce am scris mai sus sunt doar câteva exemple prin care putem dezvolta gândirea critică, capacitatea de analiză și creativitatea.

De ce studiem istorie? Răspunsul meu este: pentru că fiecare din noi are o istorie, pentru că suntem înconjurați de istorie, pentru că NOI creăm istorie.

Leave a Reply

Your email address will not be published.