SRF made

Dă mai departe! (Valea Mare, jud. Vaslui)

Între a da pentru că trebuie și a da pentru că vrei, alege întotdeauna să vrei!

Voluntariatul este un subiect din ce în ce mai căutat, mai dezbătut, mai încercat. Prin înțelesul său mot-a-mot, cuvântul înseamnă să acționezi din proprie inițiativă, de bunăvoie, nesilit de nimeni și neașteptând ceva în schimb. Cu toate acestea, trăim într-o vreme în care ești avantajat la angajare dacă ai făcut voluntariat în viața ta, așadar poți fi tentat să alegi pentru că trebuie.


Să fii voluntar pentru că vrei și nu pentru că dă bine în CV-ul tău este ceea ce Școala Gimnazială Româno-Finlandeză îi învață pe elevi, profesori, părinți. În acest spirit, am pus bazele marelui proiect numit “Dă mai departe”, proiect ce s-a derulat în perioada 16-20 iulie 2018 având ca beneficiari 150 de copii din satul Valea Mare, județul Vaslui.
Un proiect de o asemenea amploare a avut nevoie de o organizare din timp: elevii noștri au donat din propriile lor haine, cărți și jucării, părinții au donat alimente și produse de igienă personală. Pe lângă toate aceste lucruri, profesorii au organizat, în loc de serbarea de final de an școlar, un spectacol caritabil la care au contribuit echipa de dans, corul și trupa școlii, dar și personalități precum Andreea Runceanu – Amadeus, Taticool, Giulia și Andra Gogan. Fiecare clasă a avut un rol bine stabilit: unii au vândut limonadă făcută de ei, alții prăjituri, unii brățări, alții semne de carte. Toții banii strânși au mers către primul nostru proiect de suflet de o asemenea anvergură.

Haine, jucării, cărți, alimente și bani aveam. Acum urma partea cea mai dificilă: voluntarii care să meargă la 400 de kilometri distanță pentru a da mai departe toate aceste lucruri și nu numai.
7 părinți, 17 profesori și 20 de elevi s-au oferit pentru a merge la acele multe suflete nevinovate din Valea Mare, Vaslui. Cei care au trecut totuși printr-o „testare” au fost copiii, elevii noștri, care au scris o scrisoare de intenție prin care și-au exprimat motivele pe care le au pentru a participa la această acțiune. Am vrut să ne asigurăm că sunt conștienți de faptul că vor merge acolo pentru a dărui din ceea ce sunt ei.

Iată-ne ajunși în dimineața zilei de luni, 16 iulie. Cu mic, cu mare și mult entuziasm ne-am urcat în mașini și am pornit la drum. După 6 ore de mers, am ajuns la destinație. Am lăsat deoparte bagajele noastre și ne-am dus să împărțim darurile pe care le pregătiserăm de dinainte pentru acei copii. Ne așteptau. Au început să sară de bucurie când au văzut mașinile noastre intrând pe ulițele lor înguste și pline de praf. S-au îngrămădit pe poarta școlii satului, școală ce ne-a găzduit pentru a putea să ne îndeplinim misiunea pentru care veniserăm.

Voluntarii noștri cei mici au rămas minute bune aproape împietriți uitându-se la această mare de suflete nevoiașe, sărmane, dar care purtau totuși pe chipurile lor speranță, în ciuda condiției sociale în care se aflau.

După ce s-au dezmeticit și au inspirat adânc, și-au amintit că au venit aici pentru a-i ajuta, și nu pentru a le plânge de milă. Așadar, i-au așezat rapid într-un cerc imens. Fiecare copil din Valea Mare aștepta cu ochii lucind, zâmbetul larg și rugă în suflet să vadă că un pachet mare se îndreaptă înspre locul unde se află.
Când toate darurile au fost împărțite, am stabilit să ne întâlnim pentru activități marți, miercuri și joi începând cu ora 10:00.

Rolurile au fost foarte bine stabilite pentru voluntari: un copil și un adult formau echipă împreună. Zilnic, o parte dintre echipe rămâneau la bucătărie pentru a pregăti masa de prânz necesară hrănirii celor 150 de stomăcele, cealaltă parte mergea la școala din sat și organiza activități educative, dar și distractive pentru acești copii dornici să absoarbă tot ce le este livrat.
Marți a fost ziua de activități sportive și de igienă. Jocurile de mișcare, ștafetele și munca în echipă i-au antrenat pe acești mici energici să dea ceea ce au mai bun în ei. Asociația Synevo, cea care ne-a fost parteneră în această provocare, a ținut un curs familiilor despre importanța igienei personale pentru sănătatea organismului. Masa de prânz a fost așteptată cu încântare. În ziua de marți, copiii au învățat că sunt prețioși atunci când au grijă de corpul lor.

Miercuri, cei dornici să continue tabăra s-au delectat cu exerciții de dicție și concentrare, dar au și aflat că sunt prețioși prin calitățile pe care le au. De asemenea, au creat brățara prieteniei. Am fost uimiți să aflăm că acești copii știu deja că prețuirea unui om stă în dorința lui de a munci. „Calitatea mea cea mai mare este că fac treabă și mă pricep destul de bine la asta”, ne-a spus un băiețel în vârstă de 11 ani. „Mie îmi place să citesc și cred că de asta sunt prețioasă”, a afirmat o fetiță. „Eu știu să călăresc foarte bine caii, chiar și fără șa și am numai 9 ani”, ne-a spus un băiețel. Ce calități prețioase am întâlnit în Valea Mare!

Joi a fost ultima zi, zi pe care am vrut s-o întipărim în inimile lor ca fiind ziua muzicii și a dansului. Cântau și dansau, dar ochii lor exprimau părere de rău că acest vis frumos se termină. În această zi au învățat că sunt prețioși atunci când au grijă de sufletul lor, când se distrează. Au cântat din toată inima imnul taberei, a cărei temă a fost SUNT PREȚIOS:

„Sunt cel mai prețios copil de-aici
Mă spăl pe mâini, pe față și pe dinți
Merg la școală zilnic să învăț
Corpul, mintea, sufletu-mi răsfăț.”

În 4 versuri am sintetizat misiunea noastră la Valea Mare, Vaslui.
Pictați pe față, ținându-și strâns în brațe, ca pe o comoară scumpă, baloanele colorate primite, ne întrebau pe rând, gâtuiți, aproape în șoaptă, temându-se parcă de un refuz: “Mai veniți și anul viitor, nu-i așa?”

Misiunea noastră în această comunitate nevoiașă s-a încheiat cu bucurie. Obiectivele au fost îndeplinite:

-150 de copii nevoiași au avut parte de o tabără minunată, probabil prima tabără din viața lor;
-părinții, elevii și profesorii voluntari au colaborat, din nou, excelent;
-ucenicii noștri au văzut cu ochii lor că există o mulțime de copii mai puțin norocoși decât ei, au învățat să fie flexibili, să dăruiască din timpul și emoțiile lor, să se țină de mână cu oameni care nu fuseseră învățați că igiena e importantă, să urce poze pe rețelele de socializare și cu altfel de peisaje; unii chiar au aflat despre ei că le place mult să petreacă timp în bucătărie.

După familie, școala este responsabilă să-i învețe pe copii să fie oameni, înainte de toate. Mulțumim partenerilor noștri-părinții, care ne-au ajutat să ducem la bun sfârșit un gând ce s-a născut într-o sală de clasă, în timpul unei ore de Cultură Civică. Fără voi, nimic nu ar fi fost posibil.

„Dă mai departe” este un proiect ce nu s-a încheiat. Valea Mare sau o altă comunitate nevoiașă va avea suportul nostru anul viitor, pentru că noi, Școala Gimnazială Româno-Finlandeză vom alege întotdeauna să facem binele.