Confesiuni,  Focus pe educație

De viitor

Astăzi am finalizat documentația necesară pentru autorizarea următorului nostru nivel de învățământ: liceul.

Acum 10 ani, când am pornit pe acest drum, am scris pe toate pliantele și broșurile, cu mintea mea naivă de atunci, că acest proiect va cuprinde nivelurile de la grădiniță până la liceu. Acum mă gândesc că naivă  este un cuvânt elegant. Cred însă că era o speranță din aceea sinceră: speranța că aș putea fi parte a unui proiect ambițios, care să ajungă să contribuie la crearea unei comunități în care un copil de 2 ani să fie susținut de familia sa de acasă, dar și de cea de la școală până la vârsta la care va ajunge să inspire și el pe alții.

M-am întrebat în toți acești ani, ce am putea noi aduce ca plus valoare mediului educațional din București.

Vorbim de un mediu în care performanța academică, mai ales la nivel liceal, este în mod cert un standard, internaționalizarea devine stil de viață, iar concurența, notabilă! Astfel că, am hotărât să nu ne uităm cu teamă la giganții din fața noastră, ci cu respect care să se manifeste în asumarea faptului că NU trebuie să îi imităm, ci doar să onorăm și să învățăm din vasta lor experiență.

De aceea consider că mai productiv a fost procesul de a ne gândi la tăriile noastre, la lucrurile pe care le facem bine. Și parcă totul dintr-o dată s-a simplificat. Tot la fel de repede au apărut și argumentele culturii deja create în școala noastră: o cultură a comunității, a familiei, a învățării continue, a profesorilor care predau cu pasiune, nu doar pentru materia lor, ci și pentru copiii pe care îi prețuiesc atât de mult, dar mai ales cu drag pentru locul în care se află.

Și am ajuns la un alt vis, parcă și mai îndrăzneț! Le-am spus copiilor că voi fi cea mai fericită atunci când las cârma SRF-ului pe mâna unuia dintre ei.

„Adică să fim noi directori?”, repede au întrebat ei cu sclipirea în ochi.

„Adică să fie unul dintre voi director și să aibă în echipă foști colegi ai săi”, am zis eu, mult mai încrezătoare decât eram cu adevărat imediat după ce am verbalizat acest vis.

DA! Atunci s-a conturat ideea liceului pedagogic. Ce frumos vom închide cercul! Ce frumoasă va fi atmosfera din cancelaria populată de profesori mentori, care i-au avut cândva pe tinerii lor colegi, elevi.

Și pentru că nu putem trăi într-o bulă, pentru că am învățat de la finlandezi pragmatismul, am ales să avem în acest prim an și specializarea Științe Sociale, în cadrul căreia îi vom ajuta pe cei care vor să își dezvolte competențe și abilități pentru a susține societatea viitorului, oricum va arăta ea.

Ce îi vom învăța pe elevii de liceu? Că niciodată nu e prea devreme să înveți să investești în tine.

Cum poți face acest lucru? Pe de-o parte, fiind mereu înconjurat de oameni mai deștepți decât tine (întrucât și noi învățăm atât de multe de la colegii finlandezi, de la părinții copiilor noștri și, de cele mai multe ori, de la copii), pe de altă parte,  să îți descoperi punctele tari și să suplinești punctele slabe cu resursele celor din jurul tău.

Apropo de mottoul nostru din 2018: Găsește-ți drumul!, eu mi-am determinat clar cel puțin următorii 10 ani: să  descopăr, să încurajez și să dezvolt, prin educație și cu pasiune, tinerii din România!

Să fie cu folos!

 

Dr. Alina Cristiana Cîrjă

Director Școala Gimnazială Româno-Finlandeză