Confesiuni,  Focus pe educație

La politică, sport și educație, tot românul se pricepe!

În ultima vreme s-a dezbătut pe larg problema unui profesor care ar fi corectat greșit un cuvânt din lucrarea unui elev. Nu știu care a fost realitatea și nici nu e rolul meu să îmi dau cu părerea. Au făcut-o destui oameni în sute de comentarii pe rețelele sociale, unele dintre ele de-a dreptul agramate, dar pline de nemulțumire și de frustrarea adunată în urma bâlbelor sistemului de educație românesc. Suntem toți conștienți că sistemul nostru educațional este bolnav și că o parte din vină aparține și profesorilor care sunt slab pregătiți, dar patima cu care se discută despre astfel de cazuri nu îi ajută cu nimic pe ai noștri copii.

Între minutele alocate nesfârșitelor dezbateri de pe Facebook și minutele petrecute discutând cu cei mici, cele din urmă sunt cele care vor face cu adevărat diferența în viețile lor. Dragi părinți, petreceți mai mult timp discutând cu copiii voștri și mai puțin despre ei. Au nevoie de întrebările voastre, de atenția și curiozitatea voastră cu privire la ce se întâmplă în timpul petrecut la școală. Doar așa le veți putea fi alături cu adevărat atunci când au probleme și veți putea să înțelegeți care sunt cauzele acestora, fără a trage concluzii pripite. Nu uitați că de multe ori, copiii au tendința de a prezenta doar anumite amănunte, de a cosmetiza unele aspecte astfel încât să îi favorizeze și să fie puși într-o lumină mai bună. În mod cert nu îi putem învinui, au învățat asta chiar de la noi, adulții din viața lor. Totuși, ce putem face este să discutăm cu ei fiecare problemă pe larg, să le punem întrebări care să ne clarifice fiecare situație și să îi ajutăm să se deschidă atunci când simt nevoia să o facă, indiferent cât de nesemnificativă ar putea părea problema respectivă. Un copil care nu este ascultat în problemele mici, va evita să discute mai târziu despre problemele mari.

În ceea ce-i privește pe profesori, exemplele negative din sistemul nostru educațional sunt răsunătoare pentru că poveștile despre oameni care își fac datoria nu aduc la fel de multă audiență. Dar excepțiile, deși dramatice, nu ar trebui privite ca regulă generală. Profesorii nu se află la catedră pentru a-i nedreptății pe copiii dumneavoastră, ci pentru a-i educa. Având în vedere că scopul principal este unul comun, acela de a-i pregăti pe copii pentru viață, părinții și profesorii nu ar trebui să fie nicidecum dușmani, ci aliați, care să ofere cel mai bun model de colaborare copiilor lor. Având aproape această echipă, formată din părinți și profesori, cei mici vor evolua mult mai armonios, iar procesul de învățare își va atinge scopul. Un copil va învăța să își asume greșelile doar dacă va vedea în jur această asumare, va învăța să comunice pentru a rezolva probleme doar dacă va vedea efectele comunicării și va îi va respecta pe ceilalți atunci când va vedea că și adulții din viața lui oferă respect. Copiii sunt cei mai buni imitatori ai comportamentelor și ai atitudinilor pe care le văd în jurul lor. Să le dăm modele demne de a fi urmate! 

Silvia Baumgarten

Profesor Istorie