Confesiuni,  Jurnal de profesor

Ziua de vineri și curba de efort

Se spune că zilele de vineri sunt zile scurte și ușoare. Profesorii chiar țin cont atunci când întocmesc orarul elevilor ca vinerea să fie o zi mai lejeră, respectând curba de efort.

E aproape seară când pășesc în casă. Mă trântesc în pat așa cu hainele cu care sunt îmbrăcată de mai bine de 12 ore. Îmi aduc aminte de vorbele mamei: „Să te faci învățătoare, mamă, că la ora doișpe ți-ai pus geanta pe umăr și ai plecat acasă.” Și m-am făcut. Doar că ceasul e demult trecut de ora 12:00.

M-am trezit ca de obicei devreme, mai precis la 6:30. Alarma m-a scos dintr-un coșmar în care brațul unui troleibuz căzuse peste mașina mea în care eram și eu. Nu știu dacă pățisem ceva, căci m-am trezit. Ziua a decurs bine spre foarte bine: elevi dornici de învățare, colegi entuziasmați de ceea ce fac zilnic, planuri să plec undeva în weekend.

Se făcuse ora 12 și un pic când, după spusele mamei, ar fi trebuit să-mi pun geanta pe umăr și să plec. Dar am vrut să stau afară cu elevii mei, să-i privesc cum se bucură de aer din plin, dându-și măștile jos, să-i las să se joace împreună, căci mare le-a fost dorul unii de alții. În maxim 5 minute, unul dintre ei și-a fracturat piciorul. Dublă fractură. Cu mine lângă el. Ceea ce a urmat a fost o procedură „ca la carte” după spusele celor de la SMURD, însă meritele nu au fost ale mele, ci ale oamenilor minunați cu care lucrez. Ceea ce am putut eu să fac a fost să-i fiu însoțitor la spital ca să-i fiu alături în aceste momente grele.

Citeam astăzi, într-un story al unui prieten, un citat nesemnificativ de dimineață, dar revelator la finalul zilei: „Diferența dintre școală și viață: la școală întâi înveți lecția și apoi dai un test; în viață, întâi dai un test și apoi înveți lecția.”

Lecțiile acestei zile au fost:

  1. Nu putem avea totul în control, dar trebuie să fim acolo atunci când se întâmplă ceea ce nu ne dorim să se întâmple elevilor noștri.
  2. Calmul este calitatea indispensabilă în astfel de momente, iar noi trebuie să îi liniștim atât pe părinți, cât și pe copii.
  3. Detaliile sunt foarte importante pentru a ști să răspundem la toate întrebările organelor abilitate să investigheze un asemenea incident și mai ales ale medicilor care vor să știe inclusiv minutul la care s-a întâmplat, poziția în care a căzut, reacțiile de după. Și cum am putea răspunde punctual dacă nu am fost lângă copil în momentul accidentului?!
  4. Copilul are nevoie să vadă că nu e singur într-un asemenea moment, iar faptul că profesorul său intră cu el în sălile cele mai înfricoșătoare din spital, îi dă curaj, chiar dacă și profesorul tremură tot pe interior.

După ce au trecut momentele grele, la întoarcerea către casă, copilul s-a uitat la mine și cu ochii mari și bucuroși, căci durerea trecuse, îmi spune: „Mă întreb cât de mult aș plânge dacă tu ai păți ceea ce am pățit eu?!” Aceasta a fost de fapt lecția supremă pe care am învățat-o: cele mai trainice relații se creează în necaz. Iar una peste alta, geanta pe umăr la ora 12:00 era dorința mamei, nu a mea. Eu mi-am dorit doar să fiu învățătoare.

Comments Off on Ziua de vineri și curba de efort