• Confesiuni

    Decât profesor de muzică…

    ,,Bună! Sunt Andreea și sunt… profesoară de muzică!” le răspund celor care s-au prezentat în prealabil. Așteptau răspunsul meu cu vădit interes, dar surprind instantaneu inevitabila reacție, clipa aceea atât de apăsătoare pentru mine. Se duce în ei lupta dintre respectul pe care se presupune că ar trebui sa-l afișezi unui cadru didactic și toate stereotipurile aferente experiențelor lor de viață în ceea ce privește statutul de profesor de muzică. Existența mea este redusă la nivelul inutilului pentru ei. Incontestabil! Cum să combat pe cineva care îmi spune vehement că ar vrea să se scoată din programa școlară: muzica, sportul și  alte ,,chestii din astea, inutile, care nu le folosesc…

  • Confesiuni

    Niciodată nu le știi pe toate

    Deși seamănă între ei, totuși nici un copil nu e la fel ca altul. În fiecare an, fac cunoștință cu elevi noi. În primele zile și săptămâni suntem într-un vals de cunoaștere. Un pas în față, doi în spate, ne rotim, încercam să ținem ritmul. Cu cei mai mulți, dansul merge bine. Anul trecut aveam însă un băiețel, cu care mă calcăm pe picioare. Când eu voiam la stânga, el nu avea chef, când să scriem, el era cu capul în bancă să mănânce, când să ne jucăm, i se spărgea stiloul, îi curgea apa pe caiete sau zeama de portocală umplea țesătura pantalonilor. Nu avea niciodată chef de lecții,…

    Comments Off on Niciodată nu le știi pe toate
  • Confesiuni

    Este timpul ca Rapunzel să coboare singură din turn

    A fost odată ca niciodată reprezintă formula magică ce poate liniști o clasă agitată de elevi, un copil plângăcios sau un adult stresat. Aceasta este ușa fermecată spre tărâmuri controlate de dragoni fioroși, de prinți bravi și de prințese foarte frumoase, care așteaptă să fie salvate. Este povestea pe care o ascultăm cu drag pentru că întotdeauna se termină cu un happy end. Dar oare cât de mult reflectă realitatea? Să fie lumea populată numai de prinți voinici, curajoși, gata să înfrunte răul cel mai rău pentru a salva persoana iubită? Sau de prințese înalte, slabe, debordant de frumoase, dar lipsite de orice inițiativă în fața circumstanțelor amenințătoare, care lâncezesc…

    Comments Off on Este timpul ca Rapunzel să coboare singură din turn
  • Confesiuni,  povestea mea

    Din jurnalul unui profesor…

    Cum ai putea să transpui în cuvinte ceea ce doar inima poate simți? Căci, într-adevăr, a fi profesor la nivelul preșcolar, pare a se rezuma la a vedea cu sufletul micuțul om care pășește timid pragul clasei tale. Întotdeauna am crezut că ceea ce simte un copil în primii ani de grădiniță devine fundația pe care se vor clădi ulterior încrederea în sine, în forțele proprii, puterea de a realiza lucruri noi și însăși singularitatea sau originalitatea eu-lui ce abia începe să se contureze. Ca profesor de preșcolar te-ai angajat astfel în această misiune: de a construi, împreună cu familia copilului o fundație solidă sau bazele pe care ulterior se…

  • Confesiuni,  Focus pe educație

    Jurnalul unui director: AM FOST AICI!

    Săptămâna trecută am avut ocazia deosebită de a împărtăși din lecțiile finlandeze cu 100 de profesori din județul Mehedinți, la Palatul de Cultură din Drobeta Turnu Severin. M-am surprins fiind copleșită de atmosfera din sală. Încă din timpul pregătirii mă bântuia un gând: oamenii aceștia nu au nevoie de metode, nu au nevoie de referate și în niciun caz nu au nevoie de strategii și setări de obiective. Drept care, când am finalizat prezentarea m-am speriat! Avea să fie o prezentare mai degrabă pentru inima lor, nu pentru munca de școală. Și… am închis laptopul. Credeam cumva că drumul de 5 ore și traficul din zona Balș vor aduce vreo…

    Comments Off on Jurnalul unui director: AM FOST AICI!
  • Confesiuni,  Focus pe educație

    La politică, sport și educație, tot românul se pricepe!

    În ultima vreme s-a dezbătut pe larg problema unui profesor care ar fi corectat greșit un cuvânt din lucrarea unui elev. Nu știu care a fost realitatea și nici nu e rolul meu să îmi dau cu părerea. Au făcut-o destui oameni în sute de comentarii pe rețelele sociale, unele dintre ele de-a dreptul agramate, dar pline de nemulțumire și de frustrarea adunată în urma bâlbelor sistemului de educație românesc. Suntem toți conștienți că sistemul nostru educațional este bolnav și că o parte din vină aparține și profesorilor care sunt slab pregătiți, dar patima cu care se discută despre astfel de cazuri nu îi ajută cu nimic pe ai noștri…

    Comments Off on La politică, sport și educație, tot românul se pricepe!
  • Confesiuni,  SRF made

    Fii profesorul care vede dincolo de AICI și ACUM!

    Meseria de profesor este una dintre cele mai înălțătoare și profunde meserii din lume. Spun acest lucru cu toată convingerea, în ciuda scepticismului celor care sar imediat să îmi plângă de milă când aud ce fac eu în fiecare zi. De fapt, putem spune că este acea meserie ancorată în viitor, mai degrabă decât în prezent, întrucât ceea ce facem noi, profesorii, se va vedea peste decenii. Se zice că una dintre calitățile pe care un dascăl ar trebui să le aibă este răbdarea. Și nu cred că această afirmație se referă doar la a nu ridica tonul la elevi, ci mai degrabă la a avea răbdare să vezi cum…

    Comments Off on Fii profesorul care vede dincolo de AICI și ACUM!
  • Confesiuni,  Focus pe educație

    Scrisoare deschisă către profesorii din România

    Dragii mei colegi, 3 minute pe ceas vă cer! Știu că sunteți în febra încheierii mediilor, știu că Inspectoratul solicită zilnic câte 3-4 situații, uneori aceeași, scrisă cu 3 fonturi diferite (că și pe ei îi chinuie Ministerul), știu că părinții și-au amintit de școală și unii rup ușile cancelariilor cerându-vă socoteală pentru ne-performanța copiilor lor și uneori… a sistemului în sine. Știu că ultimul lucru pe care mai vreți să îl citiți acum, când poate, ca în fiecare an, vă scrieți și vă rupeți demisia de câteva ori, este  vreun sfat, de la cineva care crede că le știe mai bine pe toate. Nu despre sfaturi e vorba aici,…

    Comments Off on Scrisoare deschisă către profesorii din România
  • Confesiuni,  Focus pe educație

    De ce NU au nevoie copiii noștri…

    Proaspăt întoarsă din tabăra de dezvoltare personală cu adolescenții de la noi de la școală, cu o carte spectaculoasă în mână, cu o cafea în cealaltă, m-am surprins uitându-mă pe pereți. Eram încă sub influența întrebărilor unuia dintre elevii mei care este pe cât de frumos, pe atât de inteligent. De la Cum să îți alegi o prietenă? la Ce se întâmplă cu cei transgender? sau Cine este Dumnezeu? toate acestea au fost subiectul discuțiilor din mașină, pe drumul spre pârtie, la masă, la jocuri, oriunde prindea câte un moment. Mă încărcau în două moduri aceste momente: negativ – să nu cumva să greșesc, dând un răspuns prea personal sau…

    Comments Off on De ce NU au nevoie copiii noștri…