• Confesiuni,  Jurnal de profesor

    Darul imperfecțiunii

    Era Februarie 2007 când, de la a preda engleza la copiii de 3 ani, am ajuns într-o școală de „fițe” din Capitală, unde am suplinit-o timp de 6 luni pe o prietenă de-ale mele, care urma să nască. Prima oră de predare din viața mea la gimnaziu, direct la clasa a opta! 8C mai exact, „spaima” școlii. În timp ce coboram scările spiralate înspre subsolul clădirii din 1800, mă întrebam dacă elevii au fost puși acolo ca un efect al comportamentului lor înspăimântător sau au devenit înspăimântători pentru că au fost puși acolo. N-am avut timp să-mi finalizez gândul că…am ajuns! Îmi tremurau mâinile pe catalog, palmele îmi erau transpirate,…

  • Confesiuni,  Jurnal de profesor

    Ziua de vineri și curba de efort

    Se spune că zilele de vineri sunt zile scurte și ușoare. Profesorii chiar țin cont atunci când întocmesc orarul elevilor ca vinerea să fie o zi mai lejeră, respectând curba de efort. E aproape seară când pășesc în casă. Mă trântesc în pat așa cu hainele cu care sunt îmbrăcată de mai bine de 12 ore. Îmi aduc aminte de vorbele mamei: „Să te faci învățătoare, mamă, că la ora doișpe ți-ai pus geanta pe umăr și ai plecat acasă.” Și m-am făcut. Doar că ceasul e demult trecut de ora 12:00. M-am trezit ca de obicei devreme, mai precis la 6:30. Alarma m-a scos dintr-un coșmar în care brațul…

    Comments Off on Ziua de vineri și curba de efort
  • Confesiuni

    Măsuri de prevenire COVID-19

    De când mă știu, cred că am funcționat pe principiul „este mai ușor să ceri iertare, decât permisiune”. Rememorez și acum episoade când o încurcam rău cu părinții mei și știam că a-mi cere iertare, aducea după sine o minimizare semnificativă a pedepsei. Lecția de atunci: asumă-ți! Nu te preface, vezi ce ai greșit și încearcă să îndrepți! Acum sau data viitoare. De unsprezece ani îmi tot asum un milion de lucruri. Înainte să am copii și exista doar școala, îmi asumam că trebuie să mă port cu prichindeii din grădiniță ca și cum ar fi ai mei. Astfel, mămicile puteau să plece liniștite la serviciu. Mi-am asumat să aflu…

  • Confesiuni

    Tu pe cine ai văzut azi?

    În vacanța de Crăciun din acest an, am vrut să uit complet de școală. N-am deschis nicio carte de pedagogie, n-am redactat nicio planificare, n-am scris nicio strategie pentru echipă și n-am deschis emailul. Astfel, luni, 13.01.2020, la ora 5 dimineața, m-a luat o poftă  incredibilă de treabă. De obicei, mai ales când citesc câte o carte wow precum The Infinite Game a lui Simon Sinek (recomand cu MARE încredere), îmi vin în minte tot felul de idei despre cum să creez un nou context de învățare, despre ce să-i mai întreb pe oamenii din echipă, despre cum să mai rezolv o problemă. Nu și de data aceasta. Deși cumva…

  • Confesiuni

    Decât profesor de muzică…

    ,,Bună! Sunt Andreea și sunt… profesoară de muzică!” le răspund celor care s-au prezentat în prealabil. Așteptau răspunsul meu cu vădit interes, dar surprind instantaneu inevitabila reacție, clipa aceea atât de apăsătoare pentru mine. Se duce în ei lupta dintre respectul pe care se presupune că ar trebui sa-l afișezi unui cadru didactic și toate stereotipurile aferente experiențelor lor de viață în ceea ce privește statutul de profesor de muzică. Existența mea este redusă la nivelul inutilului pentru ei. Incontestabil! Cum să combat pe cineva care îmi spune vehement că ar vrea să se scoată din programa școlară: muzica, sportul și  alte ,,chestii din astea, inutile, care nu le folosesc…

  • Confesiuni

    Niciodată nu le știi pe toate

    Deși seamănă între ei, totuși nici un copil nu e la fel ca altul. În fiecare an, fac cunoștință cu elevi noi. În primele zile și săptămâni suntem într-un vals de cunoaștere. Un pas în față, doi în spate, ne rotim, încercam să ținem ritmul. Cu cei mai mulți, dansul merge bine. Anul trecut aveam însă un băiețel, cu care mă calcăm pe picioare. Când eu voiam la stânga, el nu avea chef, când să scriem, el era cu capul în bancă să mănânce, când să ne jucăm, i se spărgea stiloul, îi curgea apa pe caiete sau zeama de portocală umplea țesătura pantalonilor. Nu avea niciodată chef de lecții,…

    Comments Off on Niciodată nu le știi pe toate
  • Confesiuni

    Este timpul ca Rapunzel să coboare singură din turn

    A fost odată ca niciodată reprezintă formula magică ce poate liniști o clasă agitată de elevi, un copil plângăcios sau un adult stresat. Aceasta este ușa fermecată spre tărâmuri controlate de dragoni fioroși, de prinți bravi și de prințese foarte frumoase, care așteaptă să fie salvate. Este povestea pe care o ascultăm cu drag pentru că întotdeauna se termină cu un happy end. Dar oare cât de mult reflectă realitatea? Să fie lumea populată numai de prinți voinici, curajoși, gata să înfrunte răul cel mai rău pentru a salva persoana iubită? Sau de prințese înalte, slabe, debordant de frumoase, dar lipsite de orice inițiativă în fața circumstanțelor amenințătoare, care lâncezesc…

    Comments Off on Este timpul ca Rapunzel să coboare singură din turn
  • Confesiuni,  povestea mea

    Din jurnalul unui profesor…

    Cum ai putea să transpui în cuvinte ceea ce doar inima poate simți? Căci, într-adevăr, a fi profesor la nivelul preșcolar, pare a se rezuma la a vedea cu sufletul micuțul om care pășește timid pragul clasei tale. Întotdeauna am crezut că ceea ce simte un copil în primii ani de grădiniță devine fundația pe care se vor clădi ulterior încrederea în sine, în forțele proprii, puterea de a realiza lucruri noi și însăși singularitatea sau originalitatea eu-lui ce abia începe să se contureze. Ca profesor de preșcolar te-ai angajat astfel în această misiune: de a construi, împreună cu familia copilului o fundație solidă sau bazele pe care ulterior se…

  • Confesiuni,  Focus pe educație

    Jurnalul unui director: AM FOST AICI!

    Săptămâna trecută am avut ocazia deosebită de a împărtăși din lecțiile finlandeze cu 100 de profesori din județul Mehedinți, la Palatul de Cultură din Drobeta Turnu Severin. M-am surprins fiind copleșită de atmosfera din sală. Încă din timpul pregătirii mă bântuia un gând: oamenii aceștia nu au nevoie de metode, nu au nevoie de referate și în niciun caz nu au nevoie de strategii și setări de obiective. Drept care, când am finalizat prezentarea m-am speriat! Avea să fie o prezentare mai degrabă pentru inima lor, nu pentru munca de școală. Și… am închis laptopul. Credeam cumva că drumul de 5 ore și traficul din zona Balș vor aduce vreo…

    Comments Off on Jurnalul unui director: AM FOST AICI!
  • Confesiuni,  Focus pe educație

    La politică, sport și educație, tot românul se pricepe!

    În ultima vreme s-a dezbătut pe larg problema unui profesor care ar fi corectat greșit un cuvânt din lucrarea unui elev. Nu știu care a fost realitatea și nici nu e rolul meu să îmi dau cu părerea. Au făcut-o destui oameni în sute de comentarii pe rețelele sociale, unele dintre ele de-a dreptul agramate, dar pline de nemulțumire și de frustrarea adunată în urma bâlbelor sistemului de educație românesc. Suntem toți conștienți că sistemul nostru educațional este bolnav și că o parte din vină aparține și profesorilor care sunt slab pregătiți, dar patima cu care se discută despre astfel de cazuri nu îi ajută cu nimic pe ai noștri…

    Comments Off on La politică, sport și educație, tot românul se pricepe!