Un copil care citește va fi un adult care gândeşte!

Cred cu tărie în adevărul acestor cuvinte. Și sunt sigură că și voi, cei care citiți acum aceste rânduri, credeți în ele. Și că faceți eforturi, mai mici sau mai mari, de a vă asigura că acest obiect cu puteri aproape „magice”, cartea, este prezent, folosit și îndrăgit de către copilul vostru.

Ce fac eu, ca învățătoare la SRF, pentru a determina să apară sau pentru a menține în mintea copiilor scânteia aceea de bucurie a lecturii, ce aduce atâtea beneficii, atât pe termen scurt, dar mai ales lung? Am început încă de la clasa pregătitoare, selectând cărți cu mesaj frumos și ilustrații minunate pentru biblioteca noastră. Diferite tipuri de mesaj, întotdeauna pozitiv și diferite tipuri de ilustrație, despre ale căror diferențe și asemănări discutam după ce le citeam. Ador să le citesc copiilor! Și am observat că, dacă le citești cu pasiune, vocea lor interioară va prelua  această pasiune și când își vor citi singuri. 

Mi-a plăcut la nebunie să le citesc „Gruffalo” de Julia Donaldson sau „Cel mai fain uriaș din oraș”, de aceeași  autoare, dar și “Lupul cel mare și lupul cel mic” de Nadine Brun-Cosme sau „Înțepenit” de Oliver Jeffers! Le avem încă în biblioteca noastră, a clasei, și recitim din ele uneori sau le folosim pentru diverse exerciții la Comunicare. Acum, la clasa a doua, citim cărți ca „Aventurile lui Habarnam” sau „Dragonul tatălui meu”, cărți cu mai puține ilustrații, dar cu mai multe aventuri.

Nici scriitorii români nu le sunt străini, ba din contră: îmi place să cred că talentul meu actoricesc este cel mai bine evidențiat atunci când interpretez “Balada unui greier mic” de G. Topârceanu, însă bucuria mea cea mai mare este că am reușit să le fac cunoscute şi scrieri şi autori contemporani: Victoria Pătrașcu, Adina Rosetti, Laura Grunberg sau Iulia Iordan sunt nume și figuri cunoscute şi apreciate la clasa noastră.

Am fost împreună şi la târguri de carte (Gaudeamus sau  Bookerini), la librării, la lansări de carte, am fost parteneri  „De basm” la Luna Literaturii Europene, am primit în vizită autori care ne-au vorbit despre  cum și-au ales cariera sau cum își găsesc inspirația; copiii au desenat pe pereți sau pe hârtie alături de autori cunoscuți de bandă desenată, au participat la concursuri cu premii în cărți și au adorat fiecare dintre aceste experiențe! Și eu m-am bucurat și am crescut alături de ei.

Am avut și vom avea multiple experiențe literare împreună. Și, foarte important, copiii m-au văzut și m-au auzit citind și știu cât de mult îndrăgesc eu cărțile. Sunt atât de conștienți, încât m-au întrebat pe cine iubesc mai mult: pe ei sau cărțile? Atât de conștienți, încât la Noaptea Poveștilor, au început să inventeze povești de groază pentru mine, în care paginile cărților erau rupte încet, dar sigur, una câte una… Și m-am bucurat. Mă bucur în continuare căci, în mijlocul atâtor ispite colorate, violențe frumos împachetate, lumini și sunete atât de repetate….copiii găsesc adesea tihnă, bucurie și subiect de conversație în cartea tipărită, bine editată și frumos ilustrată.

Așa că, urmați sfatul psihologilor și citiți-le până când pleacă de acasă, adulți fiind! Citiți-le cu voce tare, citiți-le ținându-i în brațe, citiți împreună și vor citi și separat, păstrând mereu amintirea brațelor voastre în jurul lor și a vocii voastre, ca inițiatoare de mistere.

Citiți! Lectură plăcută!

Irina Dijmărescu

Profesor Clasa a II- C