Povestea mea cu educația este una banală. Am nimerit în clasa 1E, semn al lipsei de „pile” a părinților mei, la un învățător care a încheiat anul școlar plecând cu catalogul acasă, la propriu! A urmat apoi, pentru mine, o suită de șase învățatoare până în clasa a patra. Lesne de înțeles că nu străluceam în vreun fel. Finalul a fost cel mai important în economia lucrurilor. Cea de-a șasea învățătoare, mai exact, din trimestrul al treilea al clasei a patra, m-a scos la tablă pentru un calcul de tip 4375-3250. N-am știut răspunsul corect. Într-o secundă aveam să aud cuvintele care vor marca viața mea de școală: „Treci la…