-
Cum utilizăm jocurile video într-un mod inteligent
Suntem copii si cel mai mult ne place să ne jucăm. PC, smartphone sau consolă, jocurile video reprezintă activitatea de relaxare care ne atrage cel mai mult. De asemenea poate fi și un mijloc de învățare, dezvoltare și îmbunătățire a unor aptitudini, dar dacă nu suntem atenți la timp poate deveni dependență. În „Cea de-a 11-a revizie a clasificării internaționale a bolilor” elaborată de Organizația Mondială a Sănătății în anul 2018 găsim introdus sindromul „gaming disorter”. Adicția de jocuri video este definită ca fiind un sindrom clinic, un tipar comportamental caracterizat printr-un control deficitar al timpului acordat jocurilor video, alături de prioritizarea acestei activități în rutina zilnică, în fața unor…
-
De la Atomi la Ioni
Dacă nu vrei ca lumea ta să se dea complet peste cap, atunci nu îți uita geanta în clasă. Era ultimul an de liceu, iar eu încă nu reușisem să îmi construiesc o structură stabilă. Eram deja ultima din grupa mea și aveam impresia că o sa rămân așa pentru totdeauna. – Oxigen? zise Sodiul. S-au terminat orele, vii? Sodiul era cea mai bună prietena a mea, dar ea își găsise deja perechea, Clorul. Iar eu ce făceam? Am adormit în timpul orei a doua oară săptămâna asta. – Îhî, zic eu și m-am ridicat încă somnoroasă. Mi-am luat haina și am ieșit afară. În graba mea, mi-am lăsat geanta…
-
DOR de tot…
Dor, un cuvânt atât de mic, care reprezintă o dorință atât de mare: aceea de a ne întoarce la școală. Cu siguranță pandemia a fost și este o perioadă complicată pentru toată lumea. Din păcate, pentru mine ea a însemnat, în primul rând, școală online. Pentru un elev, această perioadă nu poate fi uitată prea ușor. Totul s-a schimbat foarte repede. De la a merge la școală și a ne vedea cu profesorii și colegii, am ajuns în fața unui ecran și nu am mai putut interacționa cu nimeni. Înainte ieșeam în curtea școlii în fiecare pauză, acum abia dacă mai ies din casă. Da, mi s-a părut greu să…
-
Costul educației în pandemie ~ Ce am pierdut, ce ne-a fost luat?
Cred că întrebarea mai bună este „Cu ce am rămas?”. Chiar dacă această pandemie ne-a făcut să pierdem multe lucruri, cred că cele mai importante sunt cele care au rămas. Pot să vă spun, din experiența proprie, că am pierdut tot ce m-am chinuit să construiesc pentru atâta timp. De la plimbările liniștitoare de la școală spre casă, la plimbarea scurtă de la birou la pat, de la ieșitul zilnic, la privitul pe geamul aburit, imaginându-mi viața într-un univers paralel, de la crearea amintirilor împreună cu prietenii, la retrăirea lor prin pozele și filmulețele vechi. De la trăitul în prezent, la retrăirea trecutului. Pe de-o parte, pandemia a avut un…
You May Also Like
Ce se întâmplă după pandemie?
-
Vindecă țara!
Povestea mea cu educația este una banală. Am nimerit în clasa 1E, semn al lipsei de „pile” a părinților mei, la un învățător care a încheiat anul școlar plecând cu catalogul acasă, la propriu! A urmat apoi, pentru mine, o suită de șase învățatoare până în clasa a patra. Lesne de înțeles că nu străluceam în vreun fel. Finalul a fost cel mai important în economia lucrurilor. Cea de-a șasea învățătoare, mai exact, din trimestrul al treilea al clasei a patra, m-a scos la tablă pentru un calcul de tip 4375-3250. N-am știut răspunsul corect. Într-o secundă aveam să aud cuvintele care vor marca viața mea de școală: „Treci la…
-
Darul imperfecțiunii
Era Februarie 2007 când, de la a preda engleza la copiii de 3 ani, am ajuns într-o școală de „fițe” din Capitală, unde am suplinit-o timp de 6 luni pe o prietenă de-ale mele, care urma să nască. Prima oră de predare din viața mea la gimnaziu, direct la clasa a opta! 8C mai exact, „spaima” școlii. În timp ce coboram scările spiralate înspre subsolul clădirii din 1800, mă întrebam dacă elevii au fost puși acolo ca un efect al comportamentului lor înspăimântător sau au devenit înspăimântători pentru că au fost puși acolo. N-am avut timp să-mi finalizez gândul că…am ajuns! Îmi tremurau mâinile pe catalog, palmele îmi erau transpirate,…
-
Revenirea în colectivitate
Creierul nostru nu este conceput să producă atât de multă fericire pe cât ne-am dori să o facă, spunea un studiu* pe care l-am citit recent. Totodată, se menționa că el salvează substanţele chimice care produc fericirea (dopamina, serotonina şi oxitocina) pentru a satisface nevoile de supravieţuire şi le eliberează doar pe perioade scurte, fiind rapid metabolizate. Făcând o paralelă cu situația în care ne aflăm, este greu să rămâi pozitiv atunci când toţi cei din jurul tău gândesc negativ. Creierul vrea să fugă şi el atunci când restul oamenilor fug. Vedem cu toții majoritatea lucrurilor postate pe rețelele de socializare și, fără să realizăm neapărat, ne obligăm creierul să…
You May Also Like
Ascuns, și totuși în fața ochilor tăi – Cercul Siguranței
-
Suntem oameni
Vedeam în filme oameni agitați, situații ieșite de sub control, dar niciodată nu îmi imaginam ca așa ceva se poate întâmpla și în realitate. Din păcate, această realitate nu s-a întâmplat doar acum, cu acest virus, ci se întâmpla de mult timp… Pot să vă zic, în schimb, că venirea acestui virus care aduce panica în oameni, m-a trezit efectiv la realitate. Nu, sincer, nu sunt speriată de virus. Sunt speriată de măsurile ce pot fi luate în urma acestui virus. Ce m-a trezit la realitate a fost reacția oamenilor… De ce? Când am auzit prima data de acest coronavirus, la știri, apăruse doar în China. Românii nu s-au panicat…,…
-
Scrisoare de intenție de la un viitor profesor
Stimată Doamnă Ministru al Educației, Vă scriu în calitate de elev al Liceului Româno-Finlandez, la clasa cu profil pedagogic. Am învățat și în sistemul de stat, și în sistemul promovat de Școala Finlandeză. Am luat din ambele ceea ce mi s-a potrivit și am constatat că în sistemul finlandez sunt unele lucruri care m-au ajutat să progresez foarte mult, să am încredere în mine, să îmi descopăr noi talente și să îmi folosesc potențialul la maximum, toate aceste beneficii fiind atinse fără investiții prea mari. Eram un copil care, la sfârșitul clasei a IV-a (ciclul primar l-am absolvit într-o școală de cartier), în ciuda rezultatelor școlare foarte bune, nu puteam…
-
Adoptă o familie de Crăciun
Povestea aceasta începe cu dorința comunității noastre de a da o formă concretă dragostei pentru cei aflați în nevoie. Povestea aceasta este despre oameni cu o inimă mare cât 12 cadouri pentru o singură familie, cât o căruță de lemne pentru la iarnă, cât banii pentru plata facturilor din această lună. Despre oameni care și-au luat o zi liberă ca să meargă până la Vaslui. Despre oameni care au pus în cadouri cu mult mai mult decât ce era pe listă. Despre oameni care s-au gândit că acei copii au nevoie de încălțăminte și geci groase, ca să le fie cald iarna aceasta. Despre oameni care nu și-au deschis doar…
You May Also Like
Plus valoare pentru copiii noștri
