Revenirea în colectivitate

Creierul nostru nu este conceput să producă atât de multă fericire pe cât ne-am dori să o facă, spunea un studiu* pe care l-am citit recent. Totodată, se menționa că el salvează substanţele chimice care produc fericirea (dopamina, serotonina şi oxitocina) pentru a satisface nevoile de supravieţuire şi le eliberează doar pe perioade scurte, fiind rapid metabolizate. Făcând o paralelă cu situația în care ne aflăm, este greu să rămâi pozitiv atunci când toţi cei din jurul tău gândesc negativ. Creierul vrea să fugă şi el atunci când restul oamenilor fug. Vedem cu toții majoritatea lucrurilor postate pe rețelele de socializare și, fără să realizăm neapărat, ne obligăm creierul să cerceteze, să vadă ce este adevărat și ce nu, să combată sau să admită informația care i se livrează. Ce e de făcut? Comunică și asigură-te că faci parte dintr-un grup! Una dintre nevoile fiziologice din piramida lui Maslow este apartenența la un grup. Oamenii conviețuiesc în grupuri deoarece sunt fiinţe sociale, acestea aducând cu sine interese, experiențe, cunoștințe. Prin apartenența la grup acceptăm că ne supunem influențelor și obiceiurile acestora. Noi, cei din echipa LRF-clasa a V-a A, chiar suntem norocoși că facem parte dintr-o astfel de echipă.

Astfel că, am pus bazele acestui proiect-eseu, care a avut ca scop imaginea de ansamblu pe care o au copiii cu privire la pandemie, la izolarea socială și cum au reușit ei să facă față întregii situații.

Colectivitatea este o adunare mai mare de oameni cu diferite grupuri și relații sociale, așa cum este și clasa noastră. David,  Matei H. și Luca spun că întâlnirile fizice au dispărut pe perioada aceasta de carantină/izolare. Prin tehnologie, multe persoane au socializat, învățat sau practicat hobby-uri de care poate nu au avut timp înainte. Băieții spun că majoritatea oamenilor vor fi fericiți să se reîntoarcă într-un colectiv, dar îndemnul lor este să învățăm să prețuim momentele împreună cu cei dragi și să socializăm cât mai mult. Vorbim deci, de o distanță care să ne apropie!

Toată lumea a învățat sau ar fi trebuit să învețe ceva din distanțarea socială, fie că e vorba de apropierea de cei dragi, de importanța activităților în aer liber sau importanța spațiului personal. Sabina, Ania, Daria și Iris au învățat că avem nevoie de un anumit tip de libertate și de un anumit timp petrecut la școală sau afară, fără parinți; că școala nu este un chin, ci o bucurie; că e important să ne bucurăm de lucrurile mici și să fim fericiți indiferent de ce primim; că este foarte important să comunicăm cu prietenii, deoarece e greu să nu îți vezi apropiații și că timpul petrecut cu familia/ prietenii a fost suficient să producă bucurie. Voi ce ați învățat?

Matei P., Radu și Emi au apreciat ceea ce Colectivul de Psihologi ai Centrului de Psihosociologie al M.A.I. a transmis atunci când lumea era în plină criză: ”Cel mai important este ca, în această perioadă, să ne păstrăm rațiunea și echilibrul emoțional. Criza va trece, însă dezechilibrele se vor reface mai greu. Istoria omenirii a arătat că perioadele de criză antrenează un uriaș potențial de dezvoltare umană și personală, accentuând autocunoașterea, solidaritatea, umanitatea, caracterul, încrederea (inclusiv de sine) și curajul. Perioadele de criză ne ajută să ne structurăm mai precis sistemul de valori care ne ghidează comportamentul și atitudinile.”

Părerea lor este că noi, oamenii, trebuie să rămânem uniți ca și până acum – dacă rămânem împreună putem trece peste multe stări sau obstacole, dacă facem bine, ne facem bine. Totodată, li se pare important să ne păstrăm încrederea în autorități și să ne dăm voie să simțim anumite stări sau emoții la intensitate maximă.

Conexiunea socială este esențială pentru supraviețuirea umană, iar auto-izolarea sau carantina nu sunt favorabile. Cu toții suntem încurajați să gândim creativ, iar Elena, Jessica, Iasmin și Arabela au venit cu ideea de a le fi alături copiilor mai mici din școală, dându-le sfaturi sau propunându-le activități. Cel mai important lucru pentru consolidarea relațiilor în această perioadă este comunicarea.

Restricțiile s-au „relaxat”, însă Vlad S., Amir și Andrei ne roagă să nu uităm că este foarte important să ne protejăm în continuare. Chiar dacă ne-a fost dor unii de alții, îmbrățisările sau întâlnirile în grupuri mari pot să mai aștepte.

Prof. Dirig. Larisa Boștinaru (Psiholog LRF)

*Idee preluată din cartea „Formula Fericirii”, de Stefan Klein