Suntem oameni

Vedeam în filme oameni agitați, situații ieșite de sub control, dar niciodată nu îmi imaginam ca așa ceva se poate întâmpla și în realitate. Din păcate, această realitate nu s-a întâmplat doar acum, cu acest virus, ci se întâmpla de mult timp…

Pot să vă zic, în schimb, că venirea acestui virus care aduce panica în oameni, m-a trezit efectiv la realitate. Nu, sincer, nu sunt speriată de virus. Sunt speriată de măsurile ce pot fi luate în urma acestui virus. Ce m-a trezit la realitate a fost reacția oamenilor… De ce?

Când am auzit prima data de acest coronavirus, la știri, apăruse doar în China. Românii nu s-au panicat…, nu ajunsese în Europa, deci nu aveam motive în urma cărora am putea să ne panicăm, încă…

Acum, virusul a intrat la noi în țară si avem cazuri confirmate pozitiv…oamenii se panichează, s-au închis școlile, rafturile magazinelor se golesc din ce în ce mai repede…

Suntem oameni…, noi nu avem ce să facem, așteptăm să ne spună la știri dacă se închid școlile sau ce măsuri se iau împotriva acestui virus, ne enervăm că nu fac tot ce se poate face și că nu se schimbă ce vrem sau cum vrem noi.

Ba mai mult, nici nu ne interesează ce se mai întâmplă…,ne închidem în casă și așteptăm să treacă…

Suntem oameni…, planeta asta este plină de oameni… Cred că uităm că la conducere sunt tot niște OAMENI…nu sunt altă rasă, sunt la fel ca noi… E adevărat, au o poziție mult mai înaltă, dar nu ar trebui să așteptăm doar de la ei o schimbare. NU ar trebui să așteptăm de la ei chestia aia care o să readucă lumea la normal… Dacă noi nu facem nimic, atunci cine?

Au închis școlile…, 11-22 martie, perioada se poate prelungi…, copiii rămân acasă, uneori singuri, alteori cu părinți, bunici…
Pentru că sunt un copil, pot sa vă zic că la vârsta de 12 ani, în asemenea circumstanțe, am nevoie de oameni care să încurajeze, oameni care să spună că se poate face ceva… și nu, nu vorbesc de acei indivizi care spun nu vă panicați, în timp ce probabil mor de frică din cauză că li se poate întâmpla ceva, ci vorbesc de acei oameni care chiar cred ce spun…

Locul în care puteam să dezbat acest subiect, fără să mă treacă fiorii doar când mă gândeam la câți oameni mor zilnic din cauza acestui virus, era la școală…, mi s-a luat și acest loc… Nu spun că părinții nu mă pot ajuta, dar mă încuraja să petrec timp cu persoane de vârsta mea care îmi spuneau că totul va fi bine… Mă bucura că puteam să încurajez la rândul meu doar cu o vorbă de genul ,,o să treacă”.
Eram cu unii dintre cei mai buni prieteni și râdeam, făceam abstracție de ce se întâmpla în afara porților școlii.

Dacă încă vă întrebați: OARE COPIII ȘTIU DE ACEST VIRUS? OARE SE ÎNGRIJOREAZĂ?, atunci vă dau eu răspunsul: DA, știu. Și nu vorbesc doar de copiii considerați mari, cunosc copii mai mici de 6 ani, care cunosc această realitate.
Așa că, dacă vă îngrijorați că micuțul vostru a văzut videoclipul de la ,,Nu mi-e frică de BAU BAU”, amintiți-vă că acestor copii nu le veți putea scoate din minte că există un virus și că din cauza lui s-au închis școlile.
Nu mi-e de mine…, sunt destul de mare pentru a putea înțelege ce se întâmplă de fapt, dar mă îngrozește faptul că acest virus le poate strica copilăria unor copilași nevinovați.

Oameni buni! Vă reamintesc că această realitate îngrozitoare nu a apărut acum… În Africa, câți COPII mor de foame zilnic? Lor cine le mai ține numărul? La ei cine se mai gândește?

Și dacă stăm puțin să ne gândim… acest virus, în comparație cu războaie, cu moartea, unor copii, de foame… e NIMIC.

Suntem oameni…, putem schimba ceva, doar trebuie să lăsăm panica și orgoliul! Haideți să fim noi acei oameni care aduc schimbarea în România, pentru că putem!

#STAMACASA

Alissa Filote (clasa a VI-a B)